Sezatorile de iarna
In perioada postului Craciunului aveau loc, in satele Bucovinei, sezatorile de iarna. Acestea erau un prilej de socializare cu caracter initiatic pentru tineri, cand se transmiteau o serie de mituri, legende, practici si interdictii comportamentale. Mitul are un rol primordial in deslusirea omului societatii arhaice, traditionale, iar cea mai importanta caracteristica a sa este cea de povestire sacra, de relatare a evenimentelor care au avut loc, real sau imagionar, cu fapte ale entitatilor supranaturale.
Sezatorile se organizau in zilele de lucru al saptamanii, cand se scarmana si torcea lana, canepa, inul, principala activitate a femeilor in aceasta perioada din an, si aveau loc in mai multe gospodarii din sat.
Se pregateau mancaruri de post, bautura, iar fetele tinere, insotite de mame, primeau sfaturi sau ascultau povesti si legende sau doar evenimente din lumea satului. Flacaii tocmeau muzicanti speciali pentru sezatori, prilej de organizare a cetelor de colindatori sau uratori, iar la sfarsit se exersau pasii dansurilor traditionale.
Sezatorile de iarna erau deosebit de importante, in special pentru cultura spirituala locala, pentru perpetuarea
legendelor si miturilor populare, pentru transmiterea practicilor si interdictiilor care alcatuiau obiceiurile pamantului, ce este bine si ce nu este bine sa faci.
In timpul sezatorilor de iarna se povesteau evenimente si se desluseau caracterile membrilor comunitatii, care se regaseau mai apoi in textele colindelor laice si a uraturilor personalizate, referitoare la oamenii locurilor.
In timpul sezatorilor de iarna se povesteau evenimente si se desluseau caracterile membrilor comunitatii, care se regaseau mai apoi in textele colindelor laice si a uraturilor personalizate, referitoare la oamenii locurilor.
• Obiceiuri de Anul Nou