Suprapunerea sarbatorilor crestine pe cele precrestine, a celor greco-romane si orientale peste cele autohtone geto-dacice au dat nastere unei realitati spirituale unice in Europa.
Sarbatoarea Craciunului este una din cele mai importante pentru poporul roman, cand este celebrata Nasterea lui Isus, strans legata de spiritualitatea populara care ne individualizeaza si ne defineste.
Timpul sarbatorilor populare este un timp cu practici magico-religioase, cu ritualuri ceremoniale, cu interdictii si superstitii.
Ajunul Craciunului era considerata ziua care facea trecerea de la timpul profan la cel de sarbatoare, astfel ca toate activitatile erau strans legate de acte ritualice care asigurau, in credinta populara, sanatatea si prosperitatea familiei.
Craciunul
In ziua de Ajun se pregateau mancaruri de post, douasprezece feluri, facute din grau fiert cu zahar si nuca, prune uscate, bors, sarmale cu crupe, bureti, placinte cu varza (varzare).
In casa cea mare se aseza masa de Ajun, cu paie, sare si tarate puse sub masa, colacul si vinul in mijlocul mesei, alimentele de post si fuiorul de canpa, numit si „fuiorul popii”, care se dadea preotului dupa sfintire sau, in unele locuri unde masa ramanea asezata pe toata perioada sarbatorilor, se
Fiecare actiune avea semnificatia si rostul ei, unele cu caracter de obligativitate: masa cu bucatele ritualice de post, paiele puse sub fata de masa, asteptarea preotului cu icoana Nasteri Domnului, fan suficient in ieslea vitelor, intretinerea focului, toate faceau parte din ritualurile de celebrare a sarbatorii, de respectare a traditiilor.
Ca si astazi, intreaga comunitate se pregatea pentru sarbatoarea
Fiind o sarbatoare importanta, era si prilej de a face urari de belsug, sanatate, de a vesti nasterea lui Isus, semnificatie pastrata si astazi, transmisa prin colinde.
Colindele sunt cele care intregesc atmosfera de sarbatoare din satele Bucovinei, obicei preluat si in zona urbana.Primii care pornesc la colindat sunt copiii, care s-au organizat din timp, au pregatit si repetat colindele, in special religioase.
Se mai pastreaza in satele bucovinene si colindul cu steau, element de recuzita confectionat dintr-o sita veche, cu 6-8 bete, imbracate in hartie colorata, care sugereaza colturile stelei, iar copiii care merg cu steaua se numesc stelari sau crai, de obicei cate doi sau trei. In unele sate, colindatul cu steaua se practica si in Ajunul Bobotezei (Botosana Cajvana, Capu Codrului, Paltinu, Molid, Vascauti, Stulpicani, Dorna Candreni), cu versuri adaptate.
Viflaimul sau Irozii interpreteaza, sub forma unei piese de teatru popular, momentele nasterii lui Isus: venirea magilor, primirea lor de catre Irod, incercarea de a afla unde se afla pruncul.
Dupa trecerea alaiurilor de colindatori, gospodarii mergeau si ei cu colinda la rude si prieteni, finii isi colindau nasii, prilej de sarbatorire si transmitere de urari de belsug, sanatate pentru noul an.
Craciunului, de la curatenia si purificarea spatiului inconjurator pana la curatenia sufleteasca impusa de post.
dadea aproape la Boboteaza. Familia nu se aseza la masa decat dupa sfintirea bucatelor, ziua de ajun fiind pentru unii o zi de „post negru”.
Daca in trecut colindau doar baietii, astazi din cete fac parte si fete. Imbracati in costume populare, cu traiste pentru colacei, nuci, mere, grupurile isi impart zonele de colindat si pornesc din casa in casa, colindand la ferestre pana la lasarea serii, cand pornesc cetele flacailor. Acestia sunt insotiti si de instrumentisti care ii acompaniaza, iar temele colindelor sunt predominant laice, cu teme nuptiale unde sunt fete de maritat.
Mos Nicolae
Sezatorile de iarna
Taiatul porcului
• Obiceiuri de Anul Nou
Boboteaza