Taiatul porcului (Ignatul porcului)
Sacrificarea porcului, considerat spirit al graului, se practica in ziua de Ignat, inceputul sarbatorilor de innoire a timpului, reminescenta a sacrificiului ritualic din preajma solstitiului de iarna, ca jertfa pentru revenirea luminii si a Soarelui.

Toate credintele, practicile magice referitoare la prevestirea mortii, semnele facute, jupuirea pieii, arderea simbolica, grasimea folosita la farmece si descantece, pomana porcului, sunt relicve ale sacrificiului precrestin.
Traditia populara pastreaza o serie de practici, superstitii, credinte legate de sacrificiul ritualic al porcului.

Se spune ca porcul se viseaza in ajunul Ignatului cu margele rosii
rosii la gat, iar daca nu este sacrificat in ziua urmatoare, acesta nu se mai ingrasa.
Semnul crucii facut cu sange pe frunte proteja impotriva bolilor de peste an, iar crucea facuta pe capul animalului pastra carnea proaspata.

Femeile puteau lucra dupa Ignat doar daca vedeau sange de la orice animal, iar capul trebuia dus cu ratul in spate pentru a nu se sparge oalele gospodinelor si sa aiba noroc la porci sanatosi.
Predictiile meteorologice se faceau in functie de splina: daca era groasa inseamna ca iarna va fi grea, daca era ingrosata spre coada urmau luni friguroase.

Astazi, taierea porcului, eveniment cu implicatii sociale, practice, utilitare, este inca o traditie in gospodariile rurale din Bucovina.
In fiecare casa trebuie sa se afle pe masa de Craciun si Anul Nou produsele specifice preparate din carne de porc: carnati, chisca, slanina, proaspete sau afumate, facute dupa retete traditionale.
Mos Nicolae
Sezatorile de iarna
Craciunul
• Obiceiuri de Anul Nou
Boboteaza