Prefata de Valeriu Sandovici:

Volumul ,,Eruptii târzii” cuprinde o flacara a creatiei la vârsta tineretii asa cum singur marturiseste, înfiorându-se.

Sunt poezii pasionale, în spiritul erotismului exprimat si datorita valului de sentimente pure.

Costel Bephu este coplesit de sentimentul de dragoste caruia îi înalta o adevarata oda, un lirism accentuat si o maniera poetica mai artistica:
                                                  ,,Sunt un foc ce arde-nchis,
                                                    Caldura si jar strâng în mine;
                                                    Sunt punte, realitate si vis,
                                                    Plamada de rau si de bine…”

Iubirea este simtita în profunzime si înseamna dorinta, jertfa si dor, sentimente ce compun conceptia erotica a poetului.

Ceea ce-l individualizeaza pe Costel Bephu fata de multi altii este poezia cu accente folclorice autentice, pe care le exprima într-o maniera personala:
,,Pe malul Somuzului, codrule, codrut
La umbra arinului,
M-am oprit o clipa seara,
Ca sa-mi ascult inimioara…”

Poezia lui Costel Bephu este puternic influentata de lirica inimii, un romantism românesc.
În unele din poezii, structurate pe idei poetice, se instaleaza sentimentul erotic, pe senzatiile ce le are care sugereaza puritatea sentimentului de dragoste.
Relatarea starilor sufletesti pe care le percepe este construita gradat, prin interogatii si vocative. Dragostea se manifesta ca o boala, cu simptome cu totul noi pentru tânar în care sentimentul s-a ivit pe neasteptate, ilustrate prin verbe cu puternica forta de sugerare:
,,Sunt iubire facuta scrum…/ Si totusi si azi si mâine, vreau sa înving!”

În poezii introduce noi categorii estetice: grotescul, macabrul precum si sensibilitatea, imaginatia, fantasticul, fantezia creatoare, minimalizând ratiunea si luciditatea.
Promoveaza inspiratia din traditie, din trecutul vietii parintilor, uneori fiind dezamagit de soarta, evadând din lumea reala prin vis, într-un cadru natural nocturn.

Contemplarea iubirii se concretizeaza prin sentimentele pe care le traieste… trairile intense interioare fiind armonizate cu peisajul naturii ocrotitoare. Ironia romantica dobândeste, adesea, accente satirice, fiind un mijloc artistic folosit preponderent.

Poetul este inteligibil în exprimarea ideilor si construirea situatiilor. Dragostea este vizibila în toate poeziile transparând prin toti porii creatiei si simtirii lirice.

Aspira în permanenta spre o viata ideala, care sa transfigureze realitatea, fiind mereu preocupat sa gaseasca acel cuvânt potrivit care sa exprime adevarul.

Enumerarea unor substantive, cu putere de simbol, utilizate pentru ilustrarea unor profunde idei, constituie o modalitate surprinzatoare prin semnificatia lor pentru definirea universului trairilor.

Introducerea unor plurale neobisnuite dau originalitate si farmec creatiei. Acordurile inedite între substantive si adjective precum si sintaxa afectiva realizata prin accentuarea anumitor cuvinte puse în ordine ideatica dau poeziei substanta, expresivitate si ritm, creând stari emotionale de o cutremuratoare profunzime…

Cuvintele sunt încarcate de sensibilitate, de vibratie inconfundabila. Lirica erotica cuprinde pe de o parte imaginea luminoasa, optimista a iubirii, momentele fericite, pe de alta parte se defineste prin profunzimea filozofica a sentimentului de iubire, ceea ce da creatiilor din aceasta perioada melancolie, provocate de dezamagirea poetului aflat mereu în cautarea idealului de iubire. Unele poezii reflecta aspiratia pentru o iubire ideala si disponibilitatea de a face sacrificiu suprem pentru pastrarea acesteia.

Proiecteaza aspiratia unei iubiri posibile într-un plan imaginar, într-un viitor nedefinit. Tristetea si nefericirea poetului pentru neîmplinirea cuplului iubirii sunt prezentate înalte creatii. Creatia poetului Costel Bephu traieste în cultul sentimentelor pure, în motive ti teme într-un limbaj artistic onest.

                                                                         *

Costel Bephu nu este numai poet, el are o imensa activitate practica legata de existenta, de aceia a încercat si a reusit sa-si construiasca un sistem personal de gândire. Dificultatea consta în a preciza de ce natura este aceasta legatura. Poeziile au o versificatie a ideilor din realitatea zilnica, ele au un reflex al conceptiei generale despre viata. Poetul a început sa scrie poezii care urmeaza îndeaproape trairile sale, zbaterile, are o anumita filozofie proprie a culturii acumulate de-a lungul anilor. Existenta lui se dovedeste uneori misterioasa si nu poate fi cunoscuta cu ajutorul gândiri logice. El încearca sa releve misterul dar i se opune trairea intensa. Accepta misterul în loc sa-l reduca, el îl sporeste! Misterul partial poate fi vazut în fiecare creatie… El patrunde în tainele iubirii prin anumite simboluri. O parte din poezii exprima o anumita comuniune dintre el si natura. În vreme ce trupul si sufletul apar deseori metamorfozate prin elemente naturale, natura pare umonizata sau spiritualizata. Este plin de vitalitate, cautând freamatul misterios al naturii, doritor de senzatii puternice (,,Amor cu vise si gânduri fac/ De frumoasa mea în brate cu patima cuprins”). Poetul înfatiseaza un univers de caldura, de senzatii pure, e patruns de spiritul creatiei. De multe ori devine melancolic, trist, nerealizat, neîmplinit, mare trecere spre… ceva iremediabil.
Poetul se misca într-o lume de pure esente spirituale patruns de o tristete inexplicabila (,,Pe zi ce trece, fata mi-i schimbata!/ Chipul pare-a fi a nimanui,/ cu parul si barba în brumata”).
Paradisul poate fi identificat uneori în copilarie, alta data, paradisul pierdut este identificat cu starea de dinainte de a se îndragosti, înainte de a iubi, tânjind dupa linistea de odinioara… El proiecteaza viziunea lui într-o lume eterna, esentiala, apropiata de natura. Uneori devine profetul unui sfârsit dramatic. Limbajul e încarcat de taina, ceremonios si initiatic. Poezia lui este o vorbire uneori despre lume si adresata cuiva. Interogatiile, exclamatiile, incovatiile, chemarile abunda.
Natura este simpla, fireasca, obisnuita, în lumea lui domneste însa o clima excesiva, o arsita, o iubire gata de a erupe, gata de a împlini un miracol.
Are forta de a transfigura lucrurile, cele umile apar înconjurate de o dura sfintenie pamânteneasca, de un semn al mirabilei naturi. Meditatia poetului este una senina si împacata. Poetul îsi pastreaza independenta în sensul ca se explica prin sine, chiar daca predispozitia spre filozofie pe care o aflam în poezii îsi gaseste un corespondent mai logic deci mai inteligibil într-o parte din creatii. Din perspectiva consideratiilor însirate, gândul mai ascuns al poeziilor lui Costel Bephu se lumineaza mai puternic pe masura ce parcurgem fiecare poezie, farmecul ramâne constant…!




22.04.2012 Lansare de carte: „Eruptii tarzii”, autor Costel Bephu
Costel Befu - Iarta-ma toamna
Duminica, 22 aprilie 2012, ora 13:00, la Caminul Cultural Dolhesti are loc lansarea de carte - ,,Eruptii târzii”, autor Costel Bephu.
Costel Befu - Schimbare
Costel Befu - Totusi sperenta
Lansare de carte - Costel Bephu
secventa din emisiunea „Dedicatii muzicale", realizata de Laurentiu Ursache