In cultura noastra traditionala, un rol foarte important îl are crucea. Deschizând Dictionarul Limbii române, gasim: “CRÚCE, cruci, s. f. I. 1. Obiect format din doua bucati de lemn, de piatra, de metale pretioase etc. asezate perpendicular si simetric una peste alta si constituind simbolul credintei crestine”. Oare numaidecât cele doua bucati trebuie sa fie din metale pretioase? Nu tot timpul. Fiind atenti la preotii care realizeaza sfintele liturghii în bisericile noastre, putem constata ca nu toti detin o cruce atât de pretiosa. Multi dintre acestia au în mâini o cruce de lemn. Multi dintre noi, ne aducem aminte, cu emotie, faptul ca bunicii nostri ne învatau: „dragilor sî nu scuipatî în fântâni, câ-i mari pacat”, „atunci când trecitî pî lânga o troitî, pe lângî o bisericî – sî faciti semnul sfintei cruci cî veti ci pazîti tatî zîulica” si multe, multe ne învatau. Mare dreptate este în cuvintele mosilor si stramosilor nostri. Oare toate câte se abat asupra noastra sunt venite ca noi nu tinem cont de toate aceste detalii? Posibil. Pentru a afla mai multe lucruri despre ziua de 14 septembrie, zi când în calendarul crestin-ortodox este sarbatorita - Înaltarea Sfintei Cruci - am cerut ajutorul etnografului Marcel Lutic, presedinte al Asociatiei Mesterilor Populari din Moldova. Marcel Lutic a scris si o carte a carui titlu este „Timpul sacru. Sarbatorile de altadata”, carte care ilustreaza într-un mod pragmatic sarbatorile de altadata.

                              Etnograf - Marcel Lutic - Credinte din Ziua Crucii - 14 Septembrie




                                          

                                          







                                                 Foto: „Crucea preotului”

“Ca orice mare sarbatoare, Ziua Crucii era precedata de post, acesta având initial 14, apoi sapte zile; în timp, postul s-a redus la trei zile, astazi tinându-se numai în ziua sarbatorii; e bine de stiut ca postul acesta nu este „legat la carte”, însa, mai ales femeile, faceau si fac tot posibilul sa-l respecte, în credinta ca vor scapa astfel de boli rele, îndeosebi de friguri; cei care posteau, nu reîncepeau sa ma¬nânce de dulce decât din seara sarbatorii si numai dupa ce vedeau ca au rasarit stelele. Chiar si cei care nu posteau evitau sa manânce poame sau fructe ce aveau legatura cu crucea, precum usturoiul, nuca sau pepenele”.
“În sudul României se obisnuia ca la 14 septembrie, la sarbatoarea numita aici si Cristovul Viilor, sa înceapa culesul viilor, prin Dobrogea fiind chemat în vii si preotul spre a înalta rugaciuni în locurile unde urmau a se aseza butoaiele.”

Sarbatoarea Inaltarii Sfintei Cruci
Foto: Crucea preotului
Crucea pe gardurile de altadata
Incepe culesul in spatiul sacru al viilor
Crucea pe gardurile de altadata
Incepe culesul in spatiul sacru al viilor
Sfanta Cruce pe scoartele stramosilor
Sfanta Cruce pe scoartele stramosilor
     Fotografii din fototeca Muzeului Etnografic al Moldovei:
Dumitru Serban, Radio Iasi